Samuel Mammel

Fripturi in singe, duminica la prinz, linga televizorul de pe care spinzura saten o cascada inflorita prin locuri prin care, se pare, Dumnezeu trece mai des decit pe la noi. Ceai de rodie la ora cinci fix, cind doar citiva nori carunti isi mai cauta treaba, catre rasarit, iar pasarile, lihnite de tacerea cimpului, atipesc in vie. Asa le-a fost scris. Un prof de matematica a tras citeva linii, cu rosu, la niste ore de meditatie, cindva, pe foilea astea care zac acum in praf, purtind cu ele amintirea pietricelelor firave intrate in crinturile bocancilor in toamna aia din care, la drept vorbind, n-a mai ramas nimic. Teribila apasare. O semiremorca si o semicursa isi impart strada. E o minge sparta intr-un colt de verdeata, din care a fugit toata durerea, intristarea si supararea. Pastele ma-sii de viata, la toti ne e greu.

(Turda, iunie 2009)