Decor slovac cu holșuruburi

Friday, January 29, 2010

Pe trotuar, în dreptul balustradei, o inimă de cauciuc se zbate convulsiv, acționată probabil de două baterii AA. Se aude o muzică militărească de undeva - or fi ascuns ăștia difuzoare pe undeva și pun muzică subliminală. Sau îmi răsună doar mie în urechi sonata aia a lui Bach, de care m-am îndrăgostit cînd aveam 15 ani. Greu de zis.
Oameni-fluturi cu buline zboară intens în fereastră, se lovesc palid și cad pe pervaz. Și vin alții, tot cu buline, care se lovesc și ei și cad. Uneori vine noaptea și inima nu mai pulsează, alteori e zi. Poate nu sînt baterii, poate e energie solară - inima e tot acolo, de parcă ar fi a lui Pär Lagerkvist, cînd aveam 16 ani. Pe un zid, relativ aproape de inimă, e un graffiti de toată greața, amenajat cu șnur, ca să nu-l poți atinge. Nici nu vreau, e despre crimele populare pe care, desigur, le regret.
Undeva peste drum e o biserică și oamenii scuipă în sîn des cînd trec prin dreptul ei - am remarcat asta pe baza unui studiu realizat pe un eșantion convingător de cetățeni. Nu prea beau oamenii ăștia, citesc magazine de modă, poartă pantofi și consumă timp.

Toate aceste fapte regretabile se întîmplă pe partea opusă de trotuar, cum ar veni, față de poza de mai jos.


Read more...

Friday, January 22, 2010


Liechtenstein Successfully Tests Teeny Tiny Nuclear Bomb

Read more...

Saturday, January 16, 2010


VISTA SOCIAL CLUB - CHAN CHAN
Asculta mai multe audio Muzica

Read more...

Monday, January 11, 2010



Eu zic că dacă puneți gheață nu e numai de prost gust, ci e și păcat. Se servește cu un pahar de apă lîngă, la nevoie.

Read more...

Friday, January 08, 2010

Pășea greoi pe dușumeaua prăfuită, cu șosetele trase pe jumătate, lăsînd dîre fragmentate în pudra care se ridica în aer și dansa în razele blînde de soare. Pașii lui erau mici, dublați de respirația apăsată. Pe pereți dansau lin tigri cu blana moale, ca mușchiul umed al copacilor din pădurea fericirii. Mirosea a foc cald, de iarnă grea. Ultimul pas se opri înainte de a fi pornit, chiar cînd cămilele se așezau liniștite undeva departe, prin oazele cărărilor inutile. Pe perete, un tapet mov cîndva, se vedea acum, brusc, ca prin ceață. Din tavan cădeau pene ca după o sălbatică luptă copilărească cu perne, în slow motion barbar.

Se prăbuși tare pe dușumea și se împrăștie în cîteva mii de firimituri pe care, în cîteva ore, iluziile mici și negre, ieșite din mușuroi, le-au devorat cu nesaț.

Read more...

Note to self

Tuesday, January 05, 2010

Pe vremea cînd eram in liceu, aveam un amic care avea o iubită cu care nu schimbase niciodată nici un cuvînt. Se întîlneau și se priveau ore în șir. Își codau mesajele dupa rețete necunoscute nouă, celorlalți. Stăteam în internat, și eu, și el. Corespondența se lăsa pe o masă, la intrare și, într-o zi, el primise o carte poștală. Scria atît: "N-am sa uit niciodată zăpada dimineților noastre. Soarele, îl simți?" Oameni și ei, probabil azi schimbă uleiul la mașină undeva, manîncă după dietă și economisesc bani.

Read more...

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP