Weekend anarhist

Read more...

Cresc porumbei morți, le dau să bea apă și să manînce pămînt. Ei nu mă contrazic niciodată, stau tăcuți pe iarbă și mă lasă să-i privesc ore în șir. Cred că le place mult tăcerea mea, pe semne că s-au obișnuit cu ea, o fi vreun reflex. Sau poate chiar le place cum tac. Am avut mulți pe vremuri, acum mai am vreo zece. Cînd crești porumbei morți trebuie să accepți că vine vremea să se împuțineze. La început speram mereu să facă ouă, să dea și ei semne că se înmulțesc, însă m-am obișnuit încet cu ideea că porumbeilor morți nu le place să facă dragoste sau să facă ouă. De aceea porumbeii morți sînt o specie pe cale de dispariție și, culmea!, nu sînt protejați. Oricine are chef, chiar și Dumneavoastră, dacă vreți, puteți omorî un porumbel mort fără să pățiți ceva. E dureros, vă spun, să-i vezi cum mor, așa morți cum sînt. Cum li se usucă încet penele, mai întîi în jurul urechilor, apoi în întregime. N-am ce face, trebuie să-i arunc la un moment dat, nu înainte de a încerca să-i redresez cu apă și rugăciuni. Din nefericire, încă nu m-am decis ce să cresc cînd o să moară toți porumbeii mei morți. Tristețea mea o să fie atît de mare încît nici nu vreau să mă gîndesc.

Read more...

Odă pilotului automat

O, zeuț al înălțimii și fraternizat poet
Cu șuruburi digitale și puțind a aracet -
Ești spectacolul de aur aiurind prin fuselaje
Mînuind aproape biblic milioane de tangaje.

Tu, cocor îndemînatic operînd prin stratosferă,
Singuratic bîntuind o cărare efemeră,
Traiectoriu fără vicii, coagulator de nori,
Îngînare unipedă fără piele, fără pori,

Optimist optimizat pe cărări inexistente,
Apocrif - asemeni mie - de păreri adiacente,
Calibrat și updatat după reguli voluptoase,
Luptător pe baricade în ținuturi nemiloase,

Harpa mea îți cîntă trainic - ca să nu zic chiar etern -
Imnuri de iubire acră, apătoasă, îmbibată-n kerosen,
Căci tu ești prezent acolo, printre stele mai mereu
Mult mai sigur și mai tandru decît însuși Dumnezeu.



Merci.

Read more...

M-am decis ieri să-mi spăl promisiunile. Le-am sortat după culori, respectate și nerespectate. Am verificat mai întîi cu grijă să văd dacă nu cumva au rămas oarece flori presate prin buzunare, și le-am aruncat în mașina de spălat. M-am uitat îndelung prin fereastra rotundă cum se învîrt: nimic spectaculos, rațiunea lor era hazardul. Pe cele delicate le-am spălat de mînă, pe dos, evident. Cum era nițel vînt de toamnă tîrzie, dar cu soare, le-am scos afară și le-am întins pe sfoară. Una cîte una, de se mirau vecinii: Ce promisiuni albastre ai, nea Samuel! Da.

Read more...

Au apărut gloanțele biodegradabile. Nu-i așa că e o veste absolut exemplară? Pe țeava invențiilor se mai găsesc coșciugele reutilizabile și praful în ochi de sticlă. Dacă mi-ar cere cineva să fac un wishlist despre ce aș mai vrea să se inventeze, printre favoritele mele ar fi ciorba de turtă, complotul de cireșe, protezele pentru necunoscuți, ferparele ciobănești și candelavrele. Sau candelarvele.

Altfel, vă urez gripă plăcută!

Read more...

Mignonne, allons voir si la rose

După cum vezi, orașul șuieră undeva departe, coclit de accidente și nefericiri și de turturele care nu-și mai amintesc drumul către casă. Am deschis și am închis milioane de uși în viața asta a mea, una în plus n-ar mai însemna mare lucru. Poate că e, totuși, un pic cam tîrziu, deși consolatorul suprem ar spune că nu e. Stai nițel, să-mi termin țigara, că e păcat s-o arunc, abia am tras cîteva fumuri. Plus că ar fi păcat s-o arunc aici, pe jos, pe asfaltul ăsta cald. Simți cum tremur? Nu, nu mi-e frig. Cum ziceam, ușile încep să se deschidă de cum ți s-a născut în minte dorința de a le deschide. Să știi, nu mint, nu e magie. Magie e doar tinerețea. Dacă vrei, deschidem împreună ușa aia de acolo și ne precipităm amîndoi în nori, departe de turturele astea idioate care nu-și găsesc drumurile.

Read more...