Rugaciunea lui Francisc de Assisi

Signore, fa di me
uno strumento della Tua Pace:

Dove è odio, fa ch'io porti l'Amore,
Dove è offesa, ch'io porti il Perdono,
Dove è discordia, ch'io porti l'Unione,
Dove è dubbio, ch'io porti la Fede,
Dove è errore, ch'io porti la Verità,
Dove è disperazione, ch'io porti la Speranza,
Dove è tristezza, ch'io porti la Gioia,
Dove sono le tenebre, ch'io porti la Luce.

Maestro, fa che io non cerchi tanto
Ad esser consolato, quanto a consolare;
Ad essere compreso, quanto a comprendere;
Ad essere amato, quanto ad amare.

Poiché, così è:
Dando, che si riceve;
Perdonando, che si è perdonati;
Morendo, che si risuscita a Vita Eterna.

Read more...

File din jurnalul lui Oxi Moron

Alaltaieri
M-am culcat ieri seara om normal si m-am trezit azi de dimineata un fotoliu mirosind a vechi in casa unor oameni in virsta, cu par alb si taceri aspre. E pacat ca stau fix, intr-un colt, si nu pot vedea decit peretele din fata mea, perete pe care se afla doar un tablou auster cu o pasare neagra linga un buchet de flori care au avut cindva culori cu siguranta mai vii. Sint sugrumat de spaima ca poate si fotoliul meu, de acasa, e de fapt un om normal, ca mine, si ca vede ce citesc si aude ce vorbesc, cind vorbesc uneori singur, in dupa-amiezele cind recit cu glas tare toate urletele mele de om de 35 de ani.

Ieri
Sper ca sint moale.

Azi
Daca n-ati stiut pina acum, sa stiti ca fotoliile vorbesc cu celelalte obiecte din casa. E minunat ca ne putem auzi intre noi, fara a fi auziti de urechi adevarate. Veioza are povestile cele mai interesante. De unde stau nu reusesc s-o vad, dar are o voce suava, erectrizanta, daca imi permiteti. Uneori, ore in sir, batrinelul care mi-e stapin sta pe o lavita si se uita pierdut la mine. Atunci tac. Daca ma aude, de fapt? Daca ne aude?

Miine
Sint trist azi, pacat ca fotoliile nu au camasa, sa le deschida brutal, rupindu-le nasturii, si sa plece aiurea pe strazi.

Poimiine
La ora trei incep filme cu oameni rai. Atunci e pentru mine momentul siestei, la caldura trupului uman cufundat in mine. Noaptea, de altfel, nu pot sa dorm, nici eu, nici oamenii cu parul alb si taceri aspre. Tacem impreuna pina dimineata, cind incepe tacerea de peste zi.

Ieri
Pina azi nu m-am intrebat daca voi redeveni vreodata omul de 35 de ani care eram. Ciudat. Nici azi nu m-am intrebat cu adevarat.

Miine
Sint penumbre bizare pe covor. Covorul e un nenorocit, injura tot la al treilea cuvint, spune bancuri proaste la care ride singur. Cu siguranta a fost un betiv care se barbierea de doua ori pe an.

Alaltaieri
Nimic nou, rutina e cel mai important eveniment din viata mea. E bine sa fii fotoliu, cind eram om eram inconstient.

Azi
Am vazut o molie. Era inevitabil.

Read more...

Let me remember you as you were before you existed

Am niste rude si multe nerude. O Neruda a scris acest vers acum multa vreme. Vers care, de cind aveam vreo 20 de ani, ma contrariaza mai mult decit ma incinta. Sau invers, nu mai stiu.

Read more...

A ce miroase duminica unui copil?

Read more...

Am iesit sa fumez o tigara si nu mai ploua. Cred ca putem pleca.

Read more...

Deci

Pentru ca imi place Nabokov, dar si Klara, si pentru ca n-am mai raspuns la un chestionar de la ultimul recensamint, iata:

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?

My Name Is Red, Orhan Pamuk

2. Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi şi de ce?

José Arcadio Buendia din Un veac de singuratate, pentru ca intr-o zi si-a infasurat in jurul capului o naframa rosie si a plecat in lume sa se faca tigan.

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum?

In the Mood for Love, Kar Wai Wong

4. Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Wislawa Szymborska

5. Care e melodia ta preferată, cea pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea?

L'anamour, Serge Gainsbourg

6. Unde ai locui un an, departe de casă?

Oriunde.

7. Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?

Creionul.

8. Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?

Jurnalul unui psihopat, Venedikt Erofeev

9. Îţi place să reciteşti unele cărţi?

Poezie des, restul rar.

10. Care crezi că este cartea care ar trebui impusă tuturor ca “lectură obligatorie”?

Biblia.

11. Care e locul preferat pentru lectură?

Linga foc.

12. Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti?

Nici unul. Citesc, cind citesc, pentru ca altfel as fi nevoit sa ma sinucid. Ar fi, totusi, poate, faptul ca nimeresc un titlu pe care ar fi trebuit sa-l fi citit cindva, grafica unei coperte, un nume bizar sau o fraza rasfoita intimplator.

Read more...

sa ne iubim

sa ne iubim in pijama pe prispa patului sa ne facem semne de ramas bun si sa ne trimitem bezele sa luam autobuzul catre noi insine dimineata cind trebuie sa ne schimbam pijamalele si sa ne legam sireturile cu niste pasari mici cu suflet mare doar sa ne iubim pe pantaloni si pe bluze si sa ne stergem la gura de firimiturile de iubire cu stergare mostenite de la copiii nostri sa ne iubim la metru cub sa ne calculam consumul si sa ne trimitem facturi pe care sa le platim cu cirese sa ne iubim secret cifrat codat in vazul lumii prin magazine cu conserve colorate sa ne iubim de azi pe miine acolo unde sint covrigi in cozi de ciine si trenurile care opresc nu mai vor sa plece sa ne iubim cu piine de secara arsa-n prajitor si ceai de fructe de padure sa ne iubim acum

Read more...

Util

Fiecare zi e o noua treapta in acumularea intelepciunii care duce catre o nirvana personala, in care soarecii de cimp traiesc in armonie cu uliul local si usturoiul are gust din ce in ce mai bun fara sa mai miroase urit. Din unele zile raminem cu informatii utile sufletului si procuparilor inalte, din altele cu retele culinare a caror preparare costa mai mult decit cuptorul aragazului, iar din altele cu sfaturi practice de scoaterea petelor din tesuturile de in.
Pentru ca informatia acumulata ieri in desaga pe care scrie echilibru personal face bine atit sufletului cit si trupului, nu ma pot abtine sa o impartasesc: ursul polar are nasul teribil de sensibil. Acum stiu, daca ma intilnesc vreodata cu un exemplar, ii aplic un ghiul in nas, fug circa 25 de metri, ma opresc, imi intind patura cu grija pe zapada, ma intorc si ma uit la el cum fuge, dupa care ma tavalesc pe patura de ris.
Treaba e verificata.

Read more...

Prostii in pustietate

"Scuzati de expresie, ce pula mea v-a apucat sa provocati prostii in pustietate?"

"Probabil ca sinteti marxist?
Sau, din contra, donator?"

"Nu, eu n-as refuza sa fac cunostinta cu familia dumneavostra si, in special, cu sotia..."

"El nu intelege nicicum faptul ca fericirea saraceste sufleteste omul si-l face deosebit de nefericit!"

"Domnilor! Iar eu, printre altele, am intentii foarte serioase sa studiez etica pina la cele mai mici detalii, ca sa ma feresc de urmarile intimplatoare ale legilor ei..."

"Lirica este rodul suferintelor omului care nu stie unde sa se cace."

"...insomnia viselor..."

"Dar cel mai nasol e cind ti se implinesc visele!"

"Ea a spus incet "Salutare" si parca pentru prima oara am observat cit de fermecatoare e. "Ce forme pline si, in acelasi timp, atragatoare ca beneficiile Partidului Comunist din Uniunea Sovietica" - mi-am spus in minte, dupa care i-am propus sa mearga cu mine sa bem o sticla de vin bun. Ea nu m-a refuzat si m-a invitat in camera ei."

Venedikt Erofeev - Jurnalul unui psihopat
Editura Art, 2010, trad. Mihail Vakulovski

Read more...

Too

Read more...

Piticii s-au dus la pescuit, asa cred

A fost o data ca niciodata un tarim indepartat in care oamenii se nasteau, faceau copii din flori galbene, rosii si violete, mai traiau apoi o vreme, dupa care mureau, in timp ce alti oameni se nasteau. Oamenii aveau cai si, mai ales, carute, cu care umblau toata ziua ca niste furnici in cautarea unor peisaje care sa le insenineze sufletele, dar mai cu seama in cautarea hranei si a florilor din care sa faca urmasi. In fiecare dimineata, in toate circumsscriptiile electorale ale imparatiei, fetii si logofetii insarcinati de imparat scoteau din pivnitele lor ferecate zimbetele si incepeau sa urle: "Veeeeniti de luaaaati zimbeteeeeee!" si se insiruiau cu totii, in dezordine, in fata scarilor din lemn, rezemati de capotele carutelor parcate pe trotuar, si luau, fiecare, cit puteau. Zimbetele erau distribuite cu polonice mari si pensule pe fetele umflate de somnul de peste noapte. Undeva in munti, intr-o fabrica secreta in care munceau doar pitici cu par pe piept, se lucra in ture de 12 cu 24 doar la fabricarea zimbetelor care urmau sa fie distribuite noapte de noapte in toate catunele cu flori galbene, rosii si violete. Piticilor angajati in fabrica de zimbete le era interzis sa plece la pescuit la sfirsit de saptamina, pentru ca in imparatia noastra se credea vajnic ca pestii se imput de la cap si, daca dintr-o mica neatentie nimereai sa tii un peste de coada, risci sa te imputi. Si daca te imputeai, mai ales ca pitic, riscai sa-i imputi pe toti piticii cu par pe piept.
N-am reusit sa stabilesc exact de cita vreme, caci oamenii din imparatia zimbetelor aveau memoria scurta, dar se pare ca de multi ani treaba mergea struna. Toata populatia era bine aprovizionata cu zimbete extreme sau rationale, cu hohote ignoble sau surisuri nostalgice, in functie de diversi factori. Imparatul insusi avea un ris aproape circular.
Saptamina trecuta, oarecum neasteptat si intimplator, m-am trezit in aceasta tara indepartata. Oamenii mai zimbesc, insa sint zimbetele de ieri. Nu se mai distribuie zimbete zilnic, iar pensulele cu care se desenau altadata sint mucegaite. Florile galbene si violete s-au ofilit, mai sint doar citeva rosii, imbatrinite.
Cred ca piticii s-au dus la pescuit in secret.

Read more...

La décadanse

Tourne-toi
- Non
- Contre moi
- Non, pas comm'ça
- ...Et danse
La décadanse
Bouge tes reins
Lentement
devant les miens
- Reste là
Derrièr' moi
Balance
La décadanse
Que tes mains
Frôlent mes seins
Et mon cœur
Qui est le tien
- Mon amour
De toujours
Patience
La décadanse
Sous mes doigts
T'emmènera
Vers de lointains
Au-delà
- Des eaux troubles
Soudain troublent
Mes sens
La décadanse
M'a perdue
Ah tu me tues
Mon amour
Dis m'aimes-tu ?
- Je t'aimais
Déjà mais
Nuance
La décadanse
Plus encore
Que notre mort
Lie nos âmes
Et nos corps
- Dieux Pardo-
Nnez nos
Offenses
La décadanse
A bercé
Nos corps blasés
Et nos âmes égarées
- Dieux !
Pardonnez nos offenses
La décadanse
A bercé
Nos corps blasés
Et nos âmes égarées

Read more...

Moon over Miami

Read more...

Non loin du sel fragment de l'arbre

Palma cu degete groase statea pe masa si o separa perpendicular in doua: partea din stinga mea si partea din stinga lui. Imi explica ce trebuie si ce trebuia facut si de ce lucrurile se puteau si, mai ales cum, imbunatati. Afara flutura liliacul trecut, misunau iepurii in cringuri si deraiau trenuri in garile de departe. Noi imparteam iarasi masa in doua parti stingi - una a mea, alta a lui. Pe buzele mele tacute treceau tractoare in asfintit, cu recolte firave si sunau ceasuri desteptatoare in miez de zi - pe fruntea lui urcau curcubee bicolore, cu picioare in sandale cu flori. Degetele lui groase, daca ar fi fost tevi de pistol, m-ar fi strapuns direct in inima. Ascultam clar vocalele, doar vocalele, ca intr-o limba inversa, si ma gindeam daca se stie precis cine a inventat podurile si daca exista pe undeva un manual de folosire a lor. Non loin du sel fragment de l'arbre?

Read more...

Am ucis azi un ponei. Statea intoxicat pe marginea drumului, cu privire blinda, intelegatoare, si se uita direct in toporul sufletului meu. I-am soptit in ureche un descintec tiranic, i-am mingiiat coapsele si i-am cintat un priveghi ca si cum l-as fi cintat pentru mine. Nu era un ponei cum poti vedea in manejul circului, era un ponei voios, care se trezea dimineata dupa dimineata la ciripitul pasarilor. Probabil noaptea se visa valsind. Insa l-am ucis. Fara nici un motiv - singurul motiv posibil e ca nu ucisesem niciodata un ponei si ca mereu trebuie sa fie o prima data. Motiv subred, desigur, ma conving inca. Asadar, l-am lasat sa zaca singur in primele lui clipe de inexistenta. Inexistenta ii apartinea acum in intregime. M-am simtit neutru, impecabil de neutru, si asta ma doare. Daca uit in noaptea asta, miine mai ucid unul. E greu sa mai traiesti asa dupa ce incepi sa ucizi ponei. Ucisul poneilor creeaza, as zice, dependenta.

Read more...

Nu știu exact cine din tine mă ascultă, dar îți vorbesc - îți vorbesc cu pași mici, timizi, cu umbre tîrzii lipite pe pereți portocalii și cu tălpile mele umblînd prin iarbă udă. E primăvara clopotelor, le auzi cum strigă singure, pe plajă, în țara asta distrusă de bolovani? Îți vorbesc ușor, fără inflexiuni grave, fără un scop anume, ca o plimbare fără scop, printre tarabe de brocantă, sîmbăta. Îți vorbesc pentru mine, cu egoism și crispare, îți explic milioane de lucruri simple pe care ți le-am mai explicat probabil de zeci de ori în serile în care, fără a avea altceva mai bun de făcut, ne umpleam timpul cu povești despre lucruri simple. Ca și acum, cînd îți vorbesc atît de timid, îți mîngîiam părul și îți priveam ochii și nu știam ochii cui îi privesc și nici cine anume din tine mă ascultă.

Madeleine Fessard, La dame à la biche

Read more...

Am primit acum cîteva zile un pachet, de la niște cunoștințe foarte vechi, cu un bilet scurt: "Știi să tastezi blind?" Da, știu, dar cine nu știe în ziua de azi...
Printre obiectele din pachet, alături de un abajur foarte vechi, un tricou al naționalei de fotbal a Venezuelei și un desen cu cei trei purceluși, se aflau, înpachetate în bubble wrap, două paranteze. Inițial am crezut ca e un mesaj ascuns, pentru că amîndouă erau deschise. După cum știți, paranteza închisă nu e decît o paranteză deschisă invers. Eu n-am știut pînă în dimineața asta cînd, în timp ce mă bărbieream, mi-a căzut fisa. Erau, de fapt, două paranteze banale, una deschisă, cealaltă închisă. Jumătate plin de spumă de ras le-am așezat în poziția corectă și m-am uitat la ele. Hm. Ce-aș putea pune în ele? Instinctual m-am gîndit să pun coșul de gunoi, ca să mă amuz, sau chiar pe Caramel, noul iepure al copilului meu. N-am avut timp să mă joc prea mult cu ele, că eram deja în întîrziere, însă acum, la un pahar, le privesc cu multă dragoste, ca și cum ar da un sens vieții mele dezorganizate. Deja le-am jurat că o să mă culc mai devreme și o să fumez mai puțin, le-am pus pe piept și m-am întins, ca și cum ar fi atașate la un lănțișor. N-am simțit nimic deosebit.
Socrul meu zice că cea mai bună metodă de a-ți bate joc de cineva e să-ți cumperi binoclu, să-i arunci în curte un ceas stricat, iar apoi să-l privești cum se chinuie să-l repare. Vecinii mei nu merită, totuși, așa ceva. Nu pot să le arunc lor parantezele în curte, nu ar fi etic, nu se face. Avansînd în ipoteze, chiar înainte de a scrie fraza asta, m-am gîndit să-mi pun în paranteze propria viață și să mă uit ce se întîmplă. Cred că ar fi foarte amuzant. Apropo, dumneavostră ce ați pune în ele, dacă le-ați găsi într-o dimineață, stinghere, în curte?

Read more...

Nici Liverpool, nici Whirlpool.
Nici Lego și nici Eco.
Nici Stan și, deci, nici Bran.
Nici Nicu Covaci sau alți Nici.
Nici Sancho Panza de Saavedra.
Nici cei șapte, nici pitici.

Nici Nietzsche măcar.

Atunci cine?
Eh, Venezuela. Olé, olé.

Read more...

În mine crește un cocor

Uneori cocorii îmbătrînesc bolnavi și triști și își suflă nasul în batiste albastre cu dungi albe. Frunțile le devin încrețite peste noapte și brațele viguroase de ieri nu mai sînt decît oase pe care atîrnă pielea. Atunci cocorii se ghemuiesc în amintirile noastre bizare despre duminici calde de primăvară, fotografiate dimineața, împreună cu Bucuriile muzicii. Se ghemuiesc în turnuri pe care le-au construit în secret o viață întreagă, așa cum ocnașii construiau tuneluri negre cu speranțele lor îndoite, aceleași speranțe cu care își mîncau supa. Cu aceleași mîini pe care uneori le-a văzut soarele, imediat după ploile de vară.
Cocorii fac focul seară de seară și se uită pe fereastră, numărînd stelele. Aceleași stele care altădată erau ascunse de soarele răsărit din ploaie.
Cînd voi fi cocor, căci toți devenim cocori cu trecerea timpului, vreau un turn cu vedere către un cîmp sumbru pe care nu se întîmplă niciodată nimic, cu o singură fereastră. Către ploaie.

Read more...

TER: Triumful sexului - Iulian Tanase

Triumful sexului - Iulian Tanase from Teatrul Erotic Radiofonic on Vimeo.

Read more...

Decor slovac cu holșuruburi

Pe trotuar, în dreptul balustradei, o inimă de cauciuc se zbate convulsiv, acționată probabil de două baterii AA. Se aude o muzică militărească de undeva - or fi ascuns ăștia difuzoare pe undeva și pun muzică subliminală. Sau îmi răsună doar mie în urechi sonata aia a lui Bach, de care m-am îndrăgostit cînd aveam 15 ani. Greu de zis.
Oameni-fluturi cu buline zboară intens în fereastră, se lovesc palid și cad pe pervaz. Și vin alții, tot cu buline, care se lovesc și ei și cad. Uneori vine noaptea și inima nu mai pulsează, alteori e zi. Poate nu sînt baterii, poate e energie solară - inima e tot acolo, de parcă ar fi a lui Pär Lagerkvist, cînd aveam 16 ani. Pe un zid, relativ aproape de inimă, e un graffiti de toată greața, amenajat cu șnur, ca să nu-l poți atinge. Nici nu vreau, e despre crimele populare pe care, desigur, le regret.
Undeva peste drum e o biserică și oamenii scuipă în sîn des cînd trec prin dreptul ei - am remarcat asta pe baza unui studiu realizat pe un eșantion convingător de cetățeni. Nu prea beau oamenii ăștia, citesc magazine de modă, poartă pantofi și consumă timp.

Toate aceste fapte regretabile se întîmplă pe partea opusă de trotuar, cum ar veni, față de poza de mai jos.

Read more...

Liechtenstein Successfully Tests Teeny Tiny Nuclear Bomb

Read more...

VISTA SOCIAL CLUB - CHAN CHAN
Asculta mai multe audio Muzica

Read more...

Eu zic că dacă puneți gheață nu e numai de prost gust, ci e și păcat. Se servește cu un pahar de apă lîngă, la nevoie.

Read more...

Pășea greoi pe dușumeaua prăfuită, cu șosetele trase pe jumătate, lăsînd dîre fragmentate în pudra care se ridica în aer și dansa în razele blînde de soare. Pașii lui erau mici, dublați de respirația apăsată. Pe pereți dansau lin tigri cu blana moale, ca mușchiul umed al copacilor din pădurea fericirii. Mirosea a foc cald, de iarnă grea. Ultimul pas se opri înainte de a fi pornit, chiar cînd cămilele se așezau liniștite undeva departe, prin oazele cărărilor inutile. Pe perete, un tapet mov cîndva, se vedea acum, brusc, ca prin ceață. Din tavan cădeau pene ca după o sălbatică luptă copilărească cu perne, în slow motion barbar.

Se prăbuși tare pe dușumea și se împrăștie în cîteva mii de firimituri pe care, în cîteva ore, iluziile mici și negre, ieșite din mușuroi, le-au devorat cu nesaț.

Read more...

Note to self

Pe vremea cînd eram in liceu, aveam un amic care avea o iubită cu care nu schimbase niciodată nici un cuvînt. Se întîlneau și se priveau ore în șir. Își codau mesajele dupa rețete necunoscute nouă, celorlalți. Stăteam în internat, și eu, și el. Corespondența se lăsa pe o masă, la intrare și, într-o zi, el primise o carte poștală. Scria atît: "N-am sa uit niciodată zăpada dimineților noastre. Soarele, îl simți?" Oameni și ei, probabil azi schimbă uleiul la mașină undeva, manîncă după dietă și economisesc bani.

Read more...