Jurnal de tură

Coborau pe trepte cîțiva pinguini feroce, îi presimțeam, le presimțeam respirația, lipăitul greoi în bezna verde, către culoarul lung luminat ziua violent, îmi fusese teamă că va veni momentul ăsta și iată, cearcăne colorate le jucau pe chipuri, nu-i vedeam deocamdată, îi simțeam doar, coborau încet pe tîmplele mele opărite cu nuci încă verzi, blestemate de ani de zile în stația asta infectă, criptă a deprimărilor rotunde, coborau cu piei de arici pe ei, să fi fost o duzină, aveau jeg gros pe ceafă și rînjeau a spectacol ieftin, o să veniți degeaba, bagabonților, am un plan secret și o să regretați, v-o spun, prin perdeaua albastră lumina semaforului lăsa dungi amicale pe tavan, lipăiau ai dracu', le lipseau doar caschetele și svasticile, își comunicau probabil telepatic plăcerile torturii, travestiți în păsări mici.

Dimineață n-o să mai fim aici.

Read more...

Liverpool de România

Read more...

El e nenea Miroslav. Spuneti-i sarumina.

Miroslav Tichý (b. 1926) wandered the small Moravian town of Kyjov in rags, pursuing his obsession with the female form by secretly photographing women in the streets, shops and parks with cameras he made from tin cans, children's spectacle lenses and other junk he found on the street. He would return home each day to make prints on equally primitive equipment, making only one print from the negatives he selected. His work remained largely unknown until 2005, when he was 79 years old.

Poza. Despre. Saitul.

Read more...

Jurnal de tură

Cum îți întorci privirea de la moară, către apus, cam la jumătatea drumului pînă la stație, e fortăreața. Cu cîteva firicele de iarbă crescute între pietre, ai certitudinea că e încă vie. Ca să ajungi la ea ar trebui fie s-o tai drept, prin lanul de orzoaică, de la drumul național, sărind scurt șantul adînc ce se transformă după ploile de vară în pîrîiaș, fie să continui pe șosea pînă la răscruce si acolo s-o cotești la dreapta pe drumul pietruit. E o poartă mare din lemn la intrare, dar nu e poarta originală. Au făcut-o probabil niște țărani pe la sfîrșitul secolului al 19-lea, ca s-o apere de mistreții care se aciuiau înăuntru și porneau de acolo să distrugă, pe semne, lanurile de porumb. Lemnul batrîn s-a lăsat cu vremea și ulucile freacă pietrișul și se macină atunci cînd desfaci sîrma ce servește drept încuietoare și încerci să deschizi poarta. În stînga, cum intri, aproape că nu mai există zid. Măcinate de vremuri, pietrele s-au dărîmat și s-au împrăștiat pe cîmp, dînd de furcă plugarilor toamna tîrziu, cînd nu rareori plugurile se ciobesc sau se sfărîmă. Pîlcuri aspre de iarbă cresc la umbra zidului din dreapta, încă semeț. E bizară această distrugere inegală a fortăreței și arheologii au căutat ani în șir o explicație științifică, de la calitatea mortarului pînă la a încerca identificarea grupurilor de zidari care au trudit cînd cetatea a fost înălțată. S-au scris cîteva articole despre acest subiect, însă sătenii cred explicația unui anume Johannes, mort deja încă din anii 50: ploile și vîntul bat mai cu seamă din nord sau nord-est și au lovit, vreme de atîtea sute de ani, mai cu seama acel zid. Misterul zidului mort nu îi interesează însă în mod deosebit pe săteni, care, exact ca atunci cînd fortăreața era construită, se îmbracă duminica în haine frumos mirositoare și ies la biserică, cu chipurile cîrpite de lanurile de orzoaică ce împrejmuiesc zidurile pline de iarbă, de cîteva sute de ani încoace.

Read more...

Dragă 2009,

Așa cum bine știi, te iubesc. Te-am visat cu plete de frunze de plop încă din 1984, pe falezele miriștilor mele. Aveai niște cute de fericire pe frunte și mărgele de struguri drept bor de pălărie. Fugeai desculț prin Marea Moartă după urme de oameni sfîrșiți de truda soarelui, în mijlocul neantului.

Mă bucur că te am. Rămîi cu mine pentru totdeauna, nu mă părăsi.

Read more...

90

Băile Olănești, zi de vară, pietre la rinichi. Cînd miroase a lume multă prin perdele de hoteluri vechi, pe preșuri de intrare în cabinete de tratament cu aparate de băgat in nas și cutiuțe metalice pline de seringi de neunică folosință. Stau pe scaun, copil de cinșpe ani, și desenez cu ochii pătrate plastice pe pereți relativ albi, le colorez apoi, le șterg cu guma de șters, îndrept liniile și pun punct. Din pătrate curg greu varicele doamnei de lîngă mine, în gîfîit transpirat de insuficiență pulmonară. On n'est pas sérieux quand on a cinquante-huit ans. Îți fermentează în smocuri mirosurile de Dero în stomac dimineața, cînd îți ștergi fața cu prosopul schimbat ieri de o fumătoare între două sau trei vîrste, încă activă sexual.
În hol, chiar lîngă scări, un televizor Sirius, stă în praful plutitor din lumina după-amiezii, oferindu-se către două duzini de ochi. Adidastorșăn. 90. O mie nouă sute 90. Timofte ratează, 'mnezeii ei de minge, că și tanti Maricica o băga în ațe de acolo, zice domnul Mircea, pe scaunul de lîngă mine, cu dopuri de plastic la picioare, ca sa nu zgîrie dușumeaua. Și scuipă teatral și fake într-o direcție incertă. Seara, la terasă, domnul Mircea scruma trist într-o solniță, fără să-și dea seama. Scrumiera era goală, lîngă solniță. România-Irlanda 4-5. În 90. O mie nouă sute 90. Domnul Mircea a murit între timp și, cum se întîmplă adesea, retina lui formată din celule s-a descompus încet și s-a făcut pămînt. Cîndva, după 90.

Read more...

Frustrated Russian throws cup at Mona Lisa

PARIS (Reuters) - A Russian woman frustrated at failing to obtain French nationality hurled a ceramic cup at the Mona Lisa but did not damage Leonardo da Vinci's famed portrait, a spokesman for the Louvre Museum said on Tuesday.
The attack happened on August 2 and the unnamed assailant was immediately arrested.
"The woman threw an empty cup at the Mona Lisa, but there was no damage as the cup smashed when it hit the screen protecting the painting," said Louvre spokesman David Madec.
"She was visibly upset," he added, saying she had subsequently undergone psychiatric testing.
The Mona Lisa, which is protected by a bullet-proof screen, is one of the most prized works in the Louvre and was seen by some 8.5 million visitors last year.
The woman had hidden the ceramic cup in a bag and later told police she had been upset because she had not been granted French nationality. She has since been released, but faces legal action from the Louvre.
Other museums in France have had problems.
In 2007, a man broke into the Musee D'Orsay in Paris and punched and damaged a painting by the French impressionist Claude Monet.
In 2008 a Cambodian woman was made to do community service after kissing a painting by American artist Cy Twombly at a gallery in southern France, leaving lipstick on the canvas.
(Reporting by Joseph Tandy, editing by Crispian Balmer)

Reuters

1. Ce relevanta are ca era rusoaica si in ce fel acest fapt a influentat evenimentele? Totusi, daca aflam ca in 2008 o cambogianca a lasat ruj pe un tablou, de ce nu aflam ce cetatenie avea barbatul care a lovit un alt tablou in 2007?
2. "She was visibly upset" ce inseamna? Facea ca Tarzan sau s-a ras in cap si si-a facut piercing in toaleta muzeului? Bombanea de una singura sau plingea linga fereastra?
3. De ce au dus-o la psihiatru? Cine a evaluat necesitatea consultarii ei la un psihiatru? Psihiatrul avea studii de drept ca sa-i inteleaga necazul cauzat de refuzul cererii de cetatenie? Sau avea studii de arta ca sa inteleaga cine e Mona Lisa si de ce e celebra? Psihiatrul ce-a facut? Si-a dat cu parerea despre viata, in general, i-a dat o lingurita de apa cu zahar si a trimis factura la muzeu?
4. Daca totul s-a intimplat in 2 august, de ce evenimentul apare doar in 11 august?

Read more...

68

Teruliu. Cifra octanica 68. Penita de otel gravata cu modele necunoscute. 12 dolari. Slapi de plaja, secolul 12. Sticle goale cumpar, carpeta de toxine. Fanta de lamiie, acid citric 9%, conservanti. Stop. Kakaia kniga. Sandel si cei patruzeci de oti. Hî, cu hî. Hoti. Centre Pompidou pe dreapta, recunoasteti dupa arhitectura, in fata Boulevard Périphérique. Stiu ca e in mai aproape de centru decit de banlieu, dar asa-i zice. New York Bartender's Bible. Citit, placut, savurez. De parca Pont Neuf n-ar fi cel mai vechi, intrebare idioata. You are not alone/For I am here with you/Though you're far away/I am here to stay. Piece of crap.

Felix, fenix, penix. Teruliu, 68. Cifra octanica, adica.

Read more...

A si M nu se mai inteleg

De dimineata, la jogging, m-am intilnit cu Aorta mea. Am ramas putin surprins s-o vad - nu stiam ca-i place miscarea. Era legata cu o bentita la cap si fugea cu sticla de apa in mina. Am fugit o clipa impreuna, schimbind doar priviri, era evident ca mirarea intilnirii era doar de partea mea, ea nu o impartasea. Ce mai e nou?, am intrebat-o, chiar cind treceam podul din parc. Nimic, chiar nimic, zise, controlindu-si cu atentie respiratia, asa cum fac joggerii cu experienta. N-am stiut ce altceva sa mai zic, momentul era oarecum inchis. La rascruce am vrut s-o cotesc brusc la dreapta, sa o parasesc, dar, cum n-am parasit niciodata pe cineva fara a-i zimbi, n-am facut-o. La capatul aleii a incetinit si s-a asezat pe o bancuta. N-am stiut ce sa fac si m-am asezat alaturi, pe iarba (n-am vrut sa dau impresia ca vreau sa stau prea aproape de ea). A inspirat adinc de citeva ori si din gura ii ieseau aburi firavi, desi era destul de cald la ora aceea. Stii, zise, n-am vrut sa spun nimanui, nici macar tie, desi ne cunoastem de atitia ani, insa e poate mai bine sa stii. Eu si Miocardul nu ne mai intelegem deloc de ceva vreme, nu stiu ce e cu el, pentru ca nu vorbeste. E deprimat, bea si fumeaza, intirzie mereu la serviciu si mi-e teama ca are ginduri sinucigase.
Sint un consolator prost, dar incercam sa-mi formulez un raspuns cit de cit incurajator. Pe cind sa i-l spun, s-a ridicat brusc si a plecat, in fuga.

Multumesc.

Read more...