Am ucis azi un ponei. Statea intoxicat pe marginea drumului, cu privire blinda, intelegatoare, si se uita direct in toporul sufletului meu. I-am soptit in ureche un descintec tiranic, i-am mingiiat coapsele si i-am cintat un priveghi ca si cum l-as fi cintat pentru mine. Nu era un ponei cum poti vedea in manejul circului, era un ponei voios, care se trezea dimineata dupa dimineata la ciripitul pasarilor. Probabil noaptea se visa valsind. Insa l-am ucis. Fara nici un motiv - singurul motiv posibil e ca nu ucisesem niciodata un ponei si ca mereu trebuie sa fie o prima data. Motiv subred, desigur, ma conving inca. Asadar, l-am lasat sa zaca singur in primele lui clipe de inexistenta. Inexistenta ii apartinea acum in intregime. M-am simtit neutru, impecabil de neutru, si asta ma doare. Daca uit in noaptea asta, miine mai ucid unul. E greu sa mai traiesti asa dupa ce incepi sa ucizi ponei. Ucisul poneilor creeaza, as zice, dependenta.

Read more...

Nu știu exact cine din tine mă ascultă, dar îți vorbesc - îți vorbesc cu pași mici, timizi, cu umbre tîrzii lipite pe pereți portocalii și cu tălpile mele umblînd prin iarbă udă. E primăvara clopotelor, le auzi cum strigă singure, pe plajă, în țara asta distrusă de bolovani? Îți vorbesc ușor, fără inflexiuni grave, fără un scop anume, ca o plimbare fără scop, printre tarabe de brocantă, sîmbăta. Îți vorbesc pentru mine, cu egoism și crispare, îți explic milioane de lucruri simple pe care ți le-am mai explicat probabil de zeci de ori în serile în care, fără a avea altceva mai bun de făcut, ne umpleam timpul cu povești despre lucruri simple. Ca și acum, cînd îți vorbesc atît de timid, îți mîngîiam părul și îți priveam ochii și nu știam ochii cui îi privesc și nici cine anume din tine mă ascultă.

Madeleine Fessard, La dame à la biche

Read more...