A si M nu se mai inteleg

De dimineata, la jogging, m-am intilnit cu Aorta mea. Am ramas putin surprins s-o vad - nu stiam ca-i place miscarea. Era legata cu o bentita la cap si fugea cu sticla de apa in mina. Am fugit o clipa impreuna, schimbind doar priviri, era evident ca mirarea intilnirii era doar de partea mea, ea nu o impartasea. Ce mai e nou?, am intrebat-o, chiar cind treceam podul din parc. Nimic, chiar nimic, zise, controlindu-si cu atentie respiratia, asa cum fac joggerii cu experienta. N-am stiut ce altceva sa mai zic, momentul era oarecum inchis. La rascruce am vrut s-o cotesc brusc la dreapta, sa o parasesc, dar, cum n-am parasit niciodata pe cineva fara a-i zimbi, n-am facut-o. La capatul aleii a incetinit si s-a asezat pe o bancuta. N-am stiut ce sa fac si m-am asezat alaturi, pe iarba (n-am vrut sa dau impresia ca vreau sa stau prea aproape de ea). A inspirat adinc de citeva ori si din gura ii ieseau aburi firavi, desi era destul de cald la ora aceea. Stii, zise, n-am vrut sa spun nimanui, nici macar tie, desi ne cunoastem de atitia ani, insa e poate mai bine sa stii. Eu si Miocardul nu ne mai intelegem deloc de ceva vreme, nu stiu ce e cu el, pentru ca nu vorbeste. E deprimat, bea si fumeaza, intirzie mereu la serviciu si mi-e teama ca are ginduri sinucigase.
Sint un consolator prost, dar incercam sa-mi formulez un raspuns cit de cit incurajator. Pe cind sa i-l spun, s-a ridicat brusc si a plecat, in fuga.

Multumesc.