Promo: Konak Vukasinovic

În 24 iunie 2009, seara, către 11, am ajuns la Belgrad. Nu mai fusesem niciodată acolo. Căutam konakul Vukasinovic, în cartierul Mali Mokri Lug. Cum ajungi în centru, nu trebuie decît să cauți Bulevar Kralja Aleksandra și s-o ții tot înainte, cam douăzeci de minute, pînă la o benzinărie al cărei nume nu mi-l amintesc acum, iar acolo o cotești la dreapta, oprești mașina și întrebi un cetățean cu sacoșă maro. El te va îndruma exact. Poți și să nu întrebi, că oricum strada te duce exact la konak, însă, din precauție, e bine să o faci. Dacă ajungi seara, ca mine, restaurantul e închis, însă poți cere, totuși, un Jack Daniels. O să ți se răspundă că nu este și o să ți se ofere, în schimb, niște rakia. De asemenea, dacă ți se întîmplă să rămîi fără țigări în mijlocul celui de-al treilea pahar, gazda o să-ți ofere țigări slim, sîrbești, însă nu te îngrijora: la al treilea pahar de rakia toate obiectele ți se par enorme. Sentimentul de enorm o să îți rămînă în suflet și cînd te duci în cameră, să te culci, ba chiar și a doua zi dimineața cînd, la o cafea mustind de gust, te uiți sîrbește la televizor și te cauți prin buzunare măcar de un breloc pe care să-l lași cadou, căci gazda a primit brusc chip de prieten. Așa că, chiar dacă n-aveți treburi prin Belgrad, mergeți măcar să vedeți că n-am mințit.



(În Serbia, pe dreapta)

(Tot în Serbia, tot pe dreapta)

(În Serbia, pe perete)