Friday, November 06, 2009
M-am decis ieri să-mi spăl promisiunile. Le-am sortat după culori, respectate și nerespectate. Am verificat mai întîi cu grijă să văd dacă nu cumva au rămas oarece flori presate prin buzunare, și le-am aruncat în mașina de spălat. M-am uitat îndelung prin fereastra rotundă cum se învîrt: nimic spectaculos, rațiunea lor era hazardul. Pe cele delicate le-am spălat de mînă, pe dos, evident. Cum era nițel vînt de toamnă tîrzie, dar cu soare, le-am scos afară și le-am întins pe sfoară. Una cîte una, de se mirau vecinii: Ce promisiuni albastre ai, nea Samuel! Da.
4 comments:
Si ce urmeaza? Le calci? Vor avea gulerul scrobit?
Promisiunile mele au mîneci scurte, deci nu necesită netezire. Le împăturesc cu grijă și le aranjez printre săculeți de lavandă. Dar să nu anticipăm, încă nu s-au uscat.
îhi. o să ramînă umede, drept pedeapsă pentru tine, samuel. de promisiuni nu te speli niciodată
Nu e chiar asa de tragic. De altfel, tragediile nu mai sint tragedii dupa ce le accepti.
Post a Comment