Monday, April 05, 2010

Nu știu exact cine din tine mă ascultă, dar îți vorbesc - îți vorbesc cu pași mici, timizi, cu umbre tîrzii lipite pe pereți portocalii și cu tălpile mele umblînd prin iarbă udă. E primăvara clopotelor, le auzi cum strigă singure, pe plajă, în țara asta distrusă de bolovani? Îți vorbesc ușor, fără inflexiuni grave, fără un scop anume, ca o plimbare fără scop, printre tarabe de brocantă, sîmbăta. Îți vorbesc pentru mine, cu egoism și crispare, îți explic milioane de lucruri simple pe care ți le-am mai explicat probabil de zeci de ori în serile în care, fără a avea altceva mai bun de făcut, ne umpleam timpul cu povești despre lucruri simple. Ca și acum, cînd îți vorbesc atît de timid, îți mîngîiam părul și îți priveam ochii și nu știam ochii cui îi privesc și nici cine anume din tine mă ascultă.
Madeleine Fessard, La dame à la biche