Wednesday, July 01, 2009
Te-am vazut. Te-am vazut pe scari, cu copilasii in brate, tineai un cintec pe buze si sprincene zvelte deasupra ochilor, umblai cu rochii rosii de cinepa pe cimpuri calduroase, fara copaci cu umbra buna de adapost. Alaltaieri parca turuiai despre destine descusute destul si tineai o suvita de par in timp ce iti beai cafeaua cu zat, ca pe vremuri. Te-am vazut, sa stii, erai doar tu acolo, in marea de oameni care se duceau la serviciu sau isi alaptau plozii din sticle incalzite la microunde. Unde nici nu iti inchipui. Te-ai naruit apoi - te vedeam de la balcon - intr-un ocean de mucenici perplecsi, totusi, in fata importantei timpurilor noastre. Posac, stateam cu tigara neaprinsa in gura, ca un gugustiuc ce si-a uitat brusc partitura. Dar sa stii, te-am vazut.
(Paris, iunie 2009)
