Jurnal de tură

Coborau pe trepte cîțiva pinguini feroce, îi presimțeam, le presimțeam respirația, lipăitul greoi în bezna verde, către culoarul lung luminat ziua violent, îmi fusese teamă că va veni momentul ăsta și iată, cearcăne colorate le jucau pe chipuri, nu-i vedeam deocamdată, îi simțeam doar, coborau încet pe tîmplele mele opărite cu nuci încă verzi, blestemate de ani de zile în stația asta infectă, criptă a deprimărilor rotunde, coborau cu piei de arici pe ei, să fi fost o duzină, aveau jeg gros pe ceafă și rînjeau a spectacol ieftin, o să veniți degeaba, bagabonților, am un plan secret și o să regretați, v-o spun, prin perdeaua albastră lumina semaforului lăsa dungi amicale pe tavan, lipăiau ai dracu', le lipseau doar caschetele și svasticile, își comunicau probabil telepatic plăcerile torturii, travestiți în păsări mici.

Dimineață n-o să mai fim aici.