Monday, September 14, 2009
Dimineața se trezește în mine ca un tractor vechi rătăcit pe o miriște, fără nici o salcie sub care să te adăpostești de ceață. Cînd deschid ochii, primul lucru pe care îl văd pe noptieră sînt gurile drepte și ochii triști ai tuturor copiilor care au ajuns prea tîrziu la circ. Papucii mei lasă pe podea dîre grețoase, semne ale desfrîului de peste noapte, tatuaje cu dinozauri vii și pendule tocite și destrămate. Brațul meu stîng, lipit încă de umăr, dezlipește perdeaua de lumea cealaltă. Perfect.
3 comments:
N-aș putea să mai spun ceva. Respir lânga tine, domnule Samuel.
Perfect.
...sau despre dezarticulare, ca prolog al unei zile.
Post a Comment