Note to self
Tuesday, January 05, 2010
Pe vremea cînd eram in liceu, aveam un amic care avea o iubită cu care nu schimbase niciodată nici un cuvînt. Se întîlneau și se priveau ore în șir. Își codau mesajele dupa rețete necunoscute nouă, celorlalți. Stăteam în internat, și eu, și el. Corespondența se lăsa pe o masă, la intrare și, într-o zi, el primise o carte poștală. Scria atît: "N-am sa uit niciodată zăpada dimineților noastre. Soarele, îl simți?" Oameni și ei, probabil azi schimbă uleiul la mașină undeva, manîncă după dietă și economisesc bani.
3 comments:
Nici eu nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu fata pe care o priveam în troleibuz. Sunt 25 de ani de atunci. S-o mai fi îngrăşat. Cu siguranţă şi-a schimbat culoarea părului.
Anul trecut, intr-o zi foarte calduroasa de vara, stateam in gradina unor prieteni, toropiti si ametiti de aerul fierbinte. La un moment dat cineva intreaba pe altcineva: ai vorbit cu C., a terminat de proiectat planul acela?
Din discutia care a urmat am inteles ca era vorba de un arhitect din orasul din care vin.
Si intreb: vorbiti cumva de C.B.?
Da, de el vorbeau.
Uneori, destul de des, cred ca aceea a fost singura dragoste pe care am trait-o, cea de la 13, 14 ani, platonica si absoluta.
Le-am cerut prietenilor mei numarul lui de mobil - eu nu mai vorbisem cu el de decenii.
Si l-am sunat in septembrie de ziua lui.
Am vorbit destul de mult, la inceput oarecum stinjeniti, dar mai apoi ne-am regasit si am sporovait de parca eram din noi elevi de scoala generala. La sfirsit mi-a spus: poate ca ar trebui sa iti spun sa ma suni cind mai vii pe aici dar adevarul e ca mi se pare mai ca e mai bine sa nu ne mai vedem. Am avut de multe ori pornirea sa te caut, te-am gasit pe internet, as fi stiut cum sa dau de tine, dar mereu m-a razgindit.
Si i-am dat dreptate - asa frumosi cum am fost atunci nu am mai putea fi niciodata, ce sens ar avea sa ne mai vedem?
Rares, 25 de ani. Incredibil...
Klara, nu mai vorbiserati de decenii. Incredibil...
Samuel, incredibil...
Post a Comment