sa ne iubim

sa ne iubim in pijama pe prispa patului sa ne facem semne de ramas bun si sa ne trimitem bezele sa luam autobuzul catre noi insine dimineata cind trebuie sa ne schimbam pijamalele si sa ne legam sireturile cu niste pasari mici cu suflet mare doar sa ne iubim pe pantaloni si pe bluze si sa ne stergem la gura de firimiturile de iubire cu stergare mostenite de la copiii nostri sa ne iubim la metru cub sa ne calculam consumul si sa ne trimitem facturi pe care sa le platim cu cirese sa ne iubim secret cifrat codat in vazul lumii prin magazine cu conserve colorate sa ne iubim de azi pe miine acolo unde sint covrigi in cozi de ciine si trenurile care opresc nu mai vor sa plece sa ne iubim cu piine de secara arsa-n prajitor si ceai de fructe de padure sa ne iubim acum

Read more...

Util

Fiecare zi e o noua treapta in acumularea intelepciunii care duce catre o nirvana personala, in care soarecii de cimp traiesc in armonie cu uliul local si usturoiul are gust din ce in ce mai bun fara sa mai miroase urit. Din unele zile raminem cu informatii utile sufletului si procuparilor inalte, din altele cu retele culinare a caror preparare costa mai mult decit cuptorul aragazului, iar din altele cu sfaturi practice de scoaterea petelor din tesuturile de in.
Pentru ca informatia acumulata ieri in desaga pe care scrie echilibru personal face bine atit sufletului cit si trupului, nu ma pot abtine sa o impartasesc: ursul polar are nasul teribil de sensibil. Acum stiu, daca ma intilnesc vreodata cu un exemplar, ii aplic un ghiul in nas, fug circa 25 de metri, ma opresc, imi intind patura cu grija pe zapada, ma intorc si ma uit la el cum fuge, dupa care ma tavalesc pe patura de ris.
Treaba e verificata.

Read more...

Prostii in pustietate

"Scuzati de expresie, ce pula mea v-a apucat sa provocati prostii in pustietate?"

"Probabil ca sinteti marxist?
Sau, din contra, donator?"

"Nu, eu n-as refuza sa fac cunostinta cu familia dumneavostra si, in special, cu sotia..."

"El nu intelege nicicum faptul ca fericirea saraceste sufleteste omul si-l face deosebit de nefericit!"

"Domnilor! Iar eu, printre altele, am intentii foarte serioase sa studiez etica pina la cele mai mici detalii, ca sa ma feresc de urmarile intimplatoare ale legilor ei..."

"Lirica este rodul suferintelor omului care nu stie unde sa se cace."

"...insomnia viselor..."

"Dar cel mai nasol e cind ti se implinesc visele!"

"Ea a spus incet "Salutare" si parca pentru prima oara am observat cit de fermecatoare e. "Ce forme pline si, in acelasi timp, atragatoare ca beneficiile Partidului Comunist din Uniunea Sovietica" - mi-am spus in minte, dupa care i-am propus sa mearga cu mine sa bem o sticla de vin bun. Ea nu m-a refuzat si m-a invitat in camera ei."

Venedikt Erofeev - Jurnalul unui psihopat
Editura Art, 2010, trad. Mihail Vakulovski

Read more...

Too

Read more...

Piticii s-au dus la pescuit, asa cred

A fost o data ca niciodata un tarim indepartat in care oamenii se nasteau, faceau copii din flori galbene, rosii si violete, mai traiau apoi o vreme, dupa care mureau, in timp ce alti oameni se nasteau. Oamenii aveau cai si, mai ales, carute, cu care umblau toata ziua ca niste furnici in cautarea unor peisaje care sa le insenineze sufletele, dar mai cu seama in cautarea hranei si a florilor din care sa faca urmasi. In fiecare dimineata, in toate circumsscriptiile electorale ale imparatiei, fetii si logofetii insarcinati de imparat scoteau din pivnitele lor ferecate zimbetele si incepeau sa urle: "Veeeeniti de luaaaati zimbeteeeeee!" si se insiruiau cu totii, in dezordine, in fata scarilor din lemn, rezemati de capotele carutelor parcate pe trotuar, si luau, fiecare, cit puteau. Zimbetele erau distribuite cu polonice mari si pensule pe fetele umflate de somnul de peste noapte. Undeva in munti, intr-o fabrica secreta in care munceau doar pitici cu par pe piept, se lucra in ture de 12 cu 24 doar la fabricarea zimbetelor care urmau sa fie distribuite noapte de noapte in toate catunele cu flori galbene, rosii si violete. Piticilor angajati in fabrica de zimbete le era interzis sa plece la pescuit la sfirsit de saptamina, pentru ca in imparatia noastra se credea vajnic ca pestii se imput de la cap si, daca dintr-o mica neatentie nimereai sa tii un peste de coada, risci sa te imputi. Si daca te imputeai, mai ales ca pitic, riscai sa-i imputi pe toti piticii cu par pe piept.
N-am reusit sa stabilesc exact de cita vreme, caci oamenii din imparatia zimbetelor aveau memoria scurta, dar se pare ca de multi ani treaba mergea struna. Toata populatia era bine aprovizionata cu zimbete extreme sau rationale, cu hohote ignoble sau surisuri nostalgice, in functie de diversi factori. Imparatul insusi avea un ris aproape circular.
Saptamina trecuta, oarecum neasteptat si intimplator, m-am trezit in aceasta tara indepartata. Oamenii mai zimbesc, insa sint zimbetele de ieri. Nu se mai distribuie zimbete zilnic, iar pensulele cu care se desenau altadata sint mucegaite. Florile galbene si violete s-au ofilit, mai sint doar citeva rosii, imbatrinite.
Cred ca piticii s-au dus la pescuit in secret.

Read more...

La décadanse

Tourne-toi
- Non
- Contre moi
- Non, pas comm'ça
- ...Et danse
La décadanse
Bouge tes reins
Lentement
devant les miens
- Reste là
Derrièr' moi
Balance
La décadanse
Que tes mains
Frôlent mes seins
Et mon cœur
Qui est le tien
- Mon amour
De toujours
Patience
La décadanse
Sous mes doigts
T'emmènera
Vers de lointains
Au-delà
- Des eaux troubles
Soudain troublent
Mes sens
La décadanse
M'a perdue
Ah tu me tues
Mon amour
Dis m'aimes-tu ?
- Je t'aimais
Déjà mais
Nuance
La décadanse
Plus encore
Que notre mort
Lie nos âmes
Et nos corps
- Dieux Pardo-
Nnez nos
Offenses
La décadanse
A bercé
Nos corps blasés
Et nos âmes égarées
- Dieux !
Pardonnez nos offenses
La décadanse
A bercé
Nos corps blasés
Et nos âmes égarées

Read more...

Moon over Miami

Read more...

Non loin du sel fragment de l'arbre

Palma cu degete groase statea pe masa si o separa perpendicular in doua: partea din stinga mea si partea din stinga lui. Imi explica ce trebuie si ce trebuia facut si de ce lucrurile se puteau si, mai ales cum, imbunatati. Afara flutura liliacul trecut, misunau iepurii in cringuri si deraiau trenuri in garile de departe. Noi imparteam iarasi masa in doua parti stingi - una a mea, alta a lui. Pe buzele mele tacute treceau tractoare in asfintit, cu recolte firave si sunau ceasuri desteptatoare in miez de zi - pe fruntea lui urcau curcubee bicolore, cu picioare in sandale cu flori. Degetele lui groase, daca ar fi fost tevi de pistol, m-ar fi strapuns direct in inima. Ascultam clar vocalele, doar vocalele, ca intr-o limba inversa, si ma gindeam daca se stie precis cine a inventat podurile si daca exista pe undeva un manual de folosire a lor. Non loin du sel fragment de l'arbre?

Read more...

Am ucis azi un ponei. Statea intoxicat pe marginea drumului, cu privire blinda, intelegatoare, si se uita direct in toporul sufletului meu. I-am soptit in ureche un descintec tiranic, i-am mingiiat coapsele si i-am cintat un priveghi ca si cum l-as fi cintat pentru mine. Nu era un ponei cum poti vedea in manejul circului, era un ponei voios, care se trezea dimineata dupa dimineata la ciripitul pasarilor. Probabil noaptea se visa valsind. Insa l-am ucis. Fara nici un motiv - singurul motiv posibil e ca nu ucisesem niciodata un ponei si ca mereu trebuie sa fie o prima data. Motiv subred, desigur, ma conving inca. Asadar, l-am lasat sa zaca singur in primele lui clipe de inexistenta. Inexistenta ii apartinea acum in intregime. M-am simtit neutru, impecabil de neutru, si asta ma doare. Daca uit in noaptea asta, miine mai ucid unul. E greu sa mai traiesti asa dupa ce incepi sa ucizi ponei. Ucisul poneilor creeaza, as zice, dependenta.

Read more...

Nu știu exact cine din tine mă ascultă, dar îți vorbesc - îți vorbesc cu pași mici, timizi, cu umbre tîrzii lipite pe pereți portocalii și cu tălpile mele umblînd prin iarbă udă. E primăvara clopotelor, le auzi cum strigă singure, pe plajă, în țara asta distrusă de bolovani? Îți vorbesc ușor, fără inflexiuni grave, fără un scop anume, ca o plimbare fără scop, printre tarabe de brocantă, sîmbăta. Îți vorbesc pentru mine, cu egoism și crispare, îți explic milioane de lucruri simple pe care ți le-am mai explicat probabil de zeci de ori în serile în care, fără a avea altceva mai bun de făcut, ne umpleam timpul cu povești despre lucruri simple. Ca și acum, cînd îți vorbesc atît de timid, îți mîngîiam părul și îți priveam ochii și nu știam ochii cui îi privesc și nici cine anume din tine mă ascultă.

Madeleine Fessard, La dame à la biche

Read more...