Decor slovac cu holșuruburi

Pe trotuar, în dreptul balustradei, o inimă de cauciuc se zbate convulsiv, acționată probabil de două baterii AA. Se aude o muzică militărească de undeva - or fi ascuns ăștia difuzoare pe undeva și pun muzică subliminală. Sau îmi răsună doar mie în urechi sonata aia a lui Bach, de care m-am îndrăgostit cînd aveam 15 ani. Greu de zis.
Oameni-fluturi cu buline zboară intens în fereastră, se lovesc palid și cad pe pervaz. Și vin alții, tot cu buline, care se lovesc și ei și cad. Uneori vine noaptea și inima nu mai pulsează, alteori e zi. Poate nu sînt baterii, poate e energie solară - inima e tot acolo, de parcă ar fi a lui Pär Lagerkvist, cînd aveam 16 ani. Pe un zid, relativ aproape de inimă, e un graffiti de toată greața, amenajat cu șnur, ca să nu-l poți atinge. Nici nu vreau, e despre crimele populare pe care, desigur, le regret.
Undeva peste drum e o biserică și oamenii scuipă în sîn des cînd trec prin dreptul ei - am remarcat asta pe baza unui studiu realizat pe un eșantion convingător de cetățeni. Nu prea beau oamenii ăștia, citesc magazine de modă, poartă pantofi și consumă timp.

Toate aceste fapte regretabile se întîmplă pe partea opusă de trotuar, cum ar veni, față de poza de mai jos.

Read more...

Liechtenstein Successfully Tests Teeny Tiny Nuclear Bomb

Read more...

VISTA SOCIAL CLUB - CHAN CHAN
Asculta mai multe audio Muzica

Read more...

Eu zic că dacă puneți gheață nu e numai de prost gust, ci e și păcat. Se servește cu un pahar de apă lîngă, la nevoie.

Read more...

Pășea greoi pe dușumeaua prăfuită, cu șosetele trase pe jumătate, lăsînd dîre fragmentate în pudra care se ridica în aer și dansa în razele blînde de soare. Pașii lui erau mici, dublați de respirația apăsată. Pe pereți dansau lin tigri cu blana moale, ca mușchiul umed al copacilor din pădurea fericirii. Mirosea a foc cald, de iarnă grea. Ultimul pas se opri înainte de a fi pornit, chiar cînd cămilele se așezau liniștite undeva departe, prin oazele cărărilor inutile. Pe perete, un tapet mov cîndva, se vedea acum, brusc, ca prin ceață. Din tavan cădeau pene ca după o sălbatică luptă copilărească cu perne, în slow motion barbar.

Se prăbuși tare pe dușumea și se împrăștie în cîteva mii de firimituri pe care, în cîteva ore, iluziile mici și negre, ieșite din mușuroi, le-au devorat cu nesaț.

Read more...

Note to self

Pe vremea cînd eram in liceu, aveam un amic care avea o iubită cu care nu schimbase niciodată nici un cuvînt. Se întîlneau și se priveau ore în șir. Își codau mesajele dupa rețete necunoscute nouă, celorlalți. Stăteam în internat, și eu, și el. Corespondența se lăsa pe o masă, la intrare și, într-o zi, el primise o carte poștală. Scria atît: "N-am sa uit niciodată zăpada dimineților noastre. Soarele, îl simți?" Oameni și ei, probabil azi schimbă uleiul la mașină undeva, manîncă după dietă și economisesc bani.

Read more...

coșmar

am visat un moș crăciun în costum sobru
negru
culegînd flori de păpădii pe plaja de la mamaia
se apleca copleșit de unghiul de nouăzeci de grade
tragea un fum și culegea o păpădie
avea atașat la curea
stîngaci
un pistol cu diametrul ogivei de 9 mm
și își trăgea dizgrațios nasul pe undeva prin barbă

obrajii îi erau vărgați în culoarea penitenței
straiele îi luceau mai ales pentru că ochii mei erau înlăcrimați
la gît îi atîrna un ghiul legat cu lanț gros
și de pe umeri îi răsăreau stîlpii de curent din planul secundar

ce să-ți aducă moșul bre m-a întrebat
pe o gura invizibilă
stereo
și cu bași foarte joși
păi ce
i-am zis
dă-mi și tu acolo un calendar
un calendar cu foi subțiri
ca biblia
de-ăla de perete
cu cugetări și maxime pe verso

doar atît
daca nu e prea greu
un calendar

Read more...

Poemul punctului de adoraţie

Era o zi foarte frumoasă de primăvară
vîntul bătea ploua cu găleata
tremuram de frig pe străzi
era o zi într-adevăr foarte frumoasă
tremuram din toate încheieturile
aveam trei umeri unul îngheţat
ceilalţi doi dădeau în clocot
mergeam pe străzi și mergeam
ajungeam pe o stradă cu o casă mare și frumoasă
nu era a noastră dar ușa era deschisă
intram înăuntru
tu scoteai din geantă o fotografie
îmi arătai un punct de pe ea
era un punct care avea ochii mei
genele mele gura mea
dar părul era al tău și nasul era tot al tău
era punctul în care se concentrase
toată dragostea noastră
de care ne vom aminti cîndva
era o zi foarte frumoasă de primăvară

Iulian Tănase - Adora

Read more...

Marian Anderson - Ave Maria - Schubert
par Zerenodo

Read more...

Pelicanii

Pelicanii, atîția cîți au mai rămas, au plecat departe, cu zboruri șchiopătate, uneori în noapte. S-au dus și, în drumul lor, costal, au aruncat cîte o privire indolentă farurilor, bezmetici de întuneric. Geometric vorbind, aripile lor lăsau semicercuri care se prelingeau în urmă și se împuținau. Peretele de întuneric se îndepărta pe măsură ce pelicanii avansau. Nopți de nopți, aripi de aripi, pelicanii avansau cu spor, cu de-a sila, în patrii care erau doar pe jumătate ale lor, în limbi pe care se chinuiau să le pronunțe, în șoaptă, cu măiestrie, ca și cum limbile însele n-ar fi fost de față. Organizați în grupuri relativ mici, pelicanii avansau prin nori de smoală albă. Erau, pe semne, chemați de cineva, de crîngurile lor sau de amintirile noastre.

(Pe peretele de întuneric defilau chipuri, deasupra brîului vopsit cu ulei. Uneori chipuri dragi.)

Read more...