90

Wednesday, August 12, 2009

Băile Olănești, zi de vară, pietre la rinichi. Cînd miroase a lume multă prin perdele de hoteluri vechi, pe preșuri de intrare în cabinete de tratament cu aparate de băgat in nas și cutiuțe metalice pline de seringi de neunică folosință. Stau pe scaun, copil de cinșpe ani, și desenez cu ochii pătrate plastice pe pereți relativ albi, le colorez apoi, le șterg cu guma de șters, îndrept liniile și pun punct. Din pătrate curg greu varicele doamnei de lîngă mine, în gîfîit transpirat de insuficiență pulmonară. On n'est pas sérieux quand on a cinquante-huit ans. Îți fermentează în smocuri mirosurile de Dero în stomac dimineața, cînd îți ștergi fața cu prosopul schimbat ieri de o fumătoare între două sau trei vîrste, încă activă sexual.
În hol, chiar lîngă scări, un televizor Sirius, stă în praful plutitor din lumina după-amiezii, oferindu-se către două duzini de ochi. Adidastorșăn. 90. O mie nouă sute 90. Timofte ratează, 'mnezeii ei de minge, că și tanti Maricica o băga în ațe de acolo, zice domnul Mircea, pe scaunul de lîngă mine, cu dopuri de plastic la picioare, ca sa nu zgîrie dușumeaua. Și scuipă teatral și fake într-o direcție incertă. Seara, la terasă, domnul Mircea scruma trist într-o solniță, fără să-și dea seama. Scrumiera era goală, lîngă solniță. România-Irlanda 4-5. În 90. O mie nouă sute 90. Domnul Mircea a murit între timp și, cum se întîmplă adesea, retina lui formată din celule s-a descompus încet și s-a făcut pămînt. Cîndva, după 90.

Read more...

Tuesday, August 11, 2009

Frustrated Russian throws cup at Mona Lisa

PARIS (Reuters) - A Russian woman frustrated at failing to obtain French nationality hurled a ceramic cup at the Mona Lisa but did not damage Leonardo da Vinci's famed portrait, a spokesman for the Louvre Museum said on Tuesday.
The attack happened on August 2 and the unnamed assailant was immediately arrested.
"The woman threw an empty cup at the Mona Lisa, but there was no damage as the cup smashed when it hit the screen protecting the painting," said Louvre spokesman David Madec.
"She was visibly upset," he added, saying she had subsequently undergone psychiatric testing.
The Mona Lisa, which is protected by a bullet-proof screen, is one of the most prized works in the Louvre and was seen by some 8.5 million visitors last year.
The woman had hidden the ceramic cup in a bag and later told police she had been upset because she had not been granted French nationality. She has since been released, but faces legal action from the Louvre.
Other museums in France have had problems.
In 2007, a man broke into the Musee D'Orsay in Paris and punched and damaged a painting by the French impressionist Claude Monet.
In 2008 a Cambodian woman was made to do community service after kissing a painting by American artist Cy Twombly at a gallery in southern France, leaving lipstick on the canvas.
(Reporting by Joseph Tandy, editing by Crispian Balmer)
Reuters

1. Ce relevanta are ca era rusoaica si in ce fel acest fapt a influentat evenimentele? Totusi, daca aflam ca in 2008 o cambogianca a lasat ruj pe un tablou, de ce nu aflam ce cetatenie avea barbatul care a lovit un alt tablou in 2007?
2. "She was visibly upset" ce inseamna? Facea ca Tarzan sau s-a ras in cap si si-a facut piercing in toaleta muzeului? Bombanea de una singura sau plingea linga fereastra?
3. De ce au dus-o la psihiatru? Cine a evaluat necesitatea consultarii ei la un psihiatru? Psihiatrul avea studii de drept ca sa-i inteleaga necazul cauzat de refuzul cererii de cetatenie? Sau avea studii de arta ca sa inteleaga cine e Mona Lisa si de ce e celebra? Psihiatrul ce-a facut? Si-a dat cu parerea despre viata, in general, i-a dat o lingurita de apa cu zahar si a trimis factura la muzeu?
4. Daca totul s-a intimplat in 2 august, de ce evenimentul apare doar in 11 august?

Read more...

68

Monday, August 10, 2009

Teruliu. Cifra octanica 68. Penita de otel gravata cu modele necunoscute. 12 dolari. Slapi de plaja, secolul 12. Sticle goale cumpar, carpeta de toxine. Fanta de lamiie, acid citric 9%, conservanti. Stop. Kakaia kniga. Sandel si cei patruzeci de oti. Hî, cu hî. Hoti. Centre Pompidou pe dreapta, recunoasteti dupa arhitectura, in fata Boulevard Périphérique. Stiu ca e in mai aproape de centru decit de banlieu, dar asa-i zice. New York Bartender's Bible. Citit, placut, savurez. De parca Pont Neuf n-ar fi cel mai vechi, intrebare idioata. You are not alone/For I am here with you/Though you're far away/I am here to stay. Piece of crap.

Felix, fenix, penix. Teruliu, 68. Cifra octanica, adica.

Read more...

A si M nu se mai inteleg

Saturday, August 08, 2009


De dimineata, la jogging, m-am intilnit cu Aorta mea. Am ramas putin surprins s-o vad - nu stiam ca-i place miscarea. Era legata cu o bentita la cap si fugea cu sticla de apa in mina. Am fugit o clipa impreuna, schimbind doar priviri, era evident ca mirarea intilnirii era doar de partea mea, ea nu o impartasea. Ce mai e nou?, am intrebat-o, chiar cind treceam podul din parc. Nimic, chiar nimic, zise, controlindu-si cu atentie respiratia, asa cum fac joggerii cu experienta. N-am stiut ce altceva sa mai zic, momentul era oarecum inchis. La rascruce am vrut s-o cotesc brusc la dreapta, sa o parasesc, dar, cum n-am parasit niciodata pe cineva fara a-i zimbi, n-am facut-o. La capatul aleii a incetinit si s-a asezat pe o bancuta. N-am stiut ce sa fac si m-am asezat alaturi, pe iarba (n-am vrut sa dau impresia ca vreau sa stau prea aproape de ea). A inspirat adinc de citeva ori si din gura ii ieseau aburi firavi, desi era destul de cald la ora aceea. Stii, zise, n-am vrut sa spun nimanui, nici macar tie, desi ne cunoastem de atitia ani, insa e poate mai bine sa stii. Eu si Miocardul nu ne mai intelegem deloc de ceva vreme, nu stiu ce e cu el, pentru ca nu vorbeste. E deprimat, bea si fumeaza, intirzie mereu la serviciu si mi-e teama ca are ginduri sinucigase.
Sint un consolator prost, dar incercam sa-mi formulez un raspuns cit de cit incurajator. Pe cind sa i-l spun, s-a ridicat brusc si a plecat, in fuga.

Multumesc.

Read more...

Sunday, July 26, 2009

Tzoc, tzoc, tzoc. Ionis deserta tacut, peste o fata de masa puturoasa, citeva pahare de licoare galbuie. O imagine provensala cu lanuri de floarea-soarelui strajuia peretele, linga usa. Pe guler, o insigna, ceva, reflecta din cind in cind lumina palida, mai ales cind isi misca mina. Avea o tunica veche, bliomaren scamosat, cu care umblase toata toamna pe strazile din cartier, in cautarea unui unguent care sa-i tamaduiasca boala. N-o gasise si cutele de linga nari, risipite prin ani de durere, ii aminteau de stolurile de ciori ale copilariei de cite ori se privea in oglinda. Si de pamintul proaspat, negru, invirtit de pluguri, plin de radacini uscate si bune de nimic. I-ar fi placut sa spinzure din tavan un ventilator ametit, decentrat si incetosat in fumul gros, fara putere, doar de decor. I-ar fi placut sa spinzure el insusi din tavan, intr-un balans care sa intareasca erezia cum ca pamintul asta chiar se misca, se rasuceste si se revolutioneaza. Nu gasise pomada, cautase in van. Era aproape ca o victorie, o confirmare a tuturor cautarilor neintemeiate pe care le intreprinse in viata. Din coltul incaperii nu i-ai fi vazut toate gindurile, pentru ca sala era luminata prost, dar ai fi reusit sa-i vezi totusi, daca ai fi fost de fata, dintele cariat pina la gingie, cind zimbea, citeodata, inainte de a-si ridica doua degete pentru a binecuvinta paharul galbui. Tzoc, tzoc, tzoc, tragea cu dichis, profesional, din licoare, linga lanurile de floarea-soarelui si linga ventilatorul inexistent.

Read more...

Bughi mambo rag

Monday, July 13, 2009


Dupa zile petrecute numarind bornele kilometrice arcuite ca boabele de fasole toamna tirziu, receptorii nu se mai transforma din cind in cind in emitatori, si nici emitatorii nu mai fac efortul de a coda. Mesajele, niste avioane de hirtie fina de patratele, zboara pur si simplu intre locutori care isi impart parteneriatul unui mesaj eliberat dintr-un mindmapping generos si haotic, fara atrofieri de moment. Spectacolul urban-uman se incinge cu risete contagioase sau sobre si cu ochii incretiti a afectiune, spectatori fiind doar niste iepuri gasiti aiurea, in vecini, sub saltele groase si negre de nori amenintatori. Pe perete e o icoana cu doi sfinti foarte tineri saruntindu-se, asa cum faceam noi cind avea virsta lor. Toata lumea se cauta de caramizi prin buzunare. Toti gasesc. Caramizi mai mari sau mai mici, uneori greu de vazut prin fumul tigarilor, caramizi numai bune de zidit punti. In curte rasar brusc portocali in floare si apun dupa curcubee crescute generos din inima. Miroase a beef Stroganoff de dupa usa, ochii scirtiie amenintator a noapte - zinele trebuie ca au coborit deja pe scarile cascadelor, aprinzind focuri clare, ca la un botez de fachiri. Din mijlocul mesei, din mijlocul luminarii din mijlocul mesei, o bara de metal inoxidabil creste rapid, spargind acoperisul balconului, spargind acoperisul, in general, pina ajunge la cer, oriunde ar fi el. Dumnezeu, cu mustati de svab incaruntit intr-o macelarie cu usturoi spinzurat din tavan, patruns de metalul cald in timp ce leaga parima de mal, priveste contrariat caramizile si bornele kilometrice, asculta hohotele si adulmeca Stroganoff-ul: "Dar pompa de masina n-ai?"

Lindau, iunie 2009

Read more...

Wednesday, July 08, 2009

Fripturi in singe, duminica la prinz, linga televizorul de pe care spinzura saten o cascada inflorita prin locuri prin care, se pare, Dumnezeu trece mai des decit pe la noi. Ceai de rodie la ora cinci fix, cind doar citiva nori carunti isi mai cauta treaba, catre rasarit, iar pasarile, lihnite de tacerea cimpului, atipesc in vie. Asa le-a fost scris. Un prof de matematica a tras citeva linii, cu rosu, la niste ore de meditatie, cindva, pe foilea astea care zac acum in praf, purtind cu ele amintirea pietricelelor firave intrate in crinturile bocancilor in toamna aia din care, la drept vorbind, n-a mai ramas nimic. Teribila apasare. O semiremorca si o semicursa isi impart strada. E o minge sparta intr-un colt de verdeata, din care a fugit toata durerea, intristarea si supararea. Pastele ma-sii de viata, la toti ne e greu.

(Turda, iunie 2009)

Read more...

Decor

Saturday, July 04, 2009

In imaginea prezentata se pot observa citeva elemente care pot deruta spiritul conventional, mai ales in lipsa unor cunostinte temeinice de magie mentala. De la dreapta la stinga, primul element care atrage, totusi, atentia, este o minunata arbaleta a carei origine este neidentificata exact, specialistii speculind totusi ca ar fi vorba despre piele de cal albastru azur, din care stramosii nostri isi alimentau noptile de temeri, la lumina neoanelor, prin gari. Mînerul este ergonomic, acoperind o paleta de potentiali utilizatori de aproximativ toate virstele si, mai ales, sexele. Alaturi, cu motive dintr-o cultura nordica disparuta in urma cu multi ani, se gaseste un stilet in forma usor recognoscibila, batut cu diamante sud-africane, ceea ce ridica citeva semne de intrebare asupra tehnicilor de navigatie si comunicatii din acele epoci demult apuse. Pe perete, in stinga extrema, pe un fundal plin de culori vii, se gaseste ceea ce ihmacii numeau "butonul dorintei". Utilizarea lui exacta ramine un mister pina in zilele noastre, insa supozitii de diverse naturi s-au facut si se fac inca si astazi. Cercetatori cu renume de la Umlaut Institut din Ahsturst sint pe cale sa recreeze mediul de habitat al epocii ihmac si spera sa elucideze misterul. Pina atunci, manualele de istorie dau, mentionind ca sursa o legenda, ca "butonul dorintei" avea mai degraba un sens alegoric si, deci, decorativ. Nu va focalizati atentia asupra a ceea ce in epoca post-ihmaca se numeau gratii, ele au fost puse acolo doar ca decor.

Read more...

Wednesday, July 01, 2009



Te-am vazut. Te-am vazut pe scari, cu copilasii in brate, tineai un cintec pe buze si sprincene zvelte deasupra ochilor, umblai cu rochii rosii de cinepa pe cimpuri calduroase, fara copaci cu umbra buna de adapost. Alaltaieri parca turuiai despre destine descusute destul si tineai o suvita de par in timp ce iti beai cafeaua cu zat, ca pe vremuri. Te-am vazut, sa stii, erai doar tu acolo, in marea de oameni care se duceau la serviciu sau isi alaptau plozii din sticle incalzite la microunde. Unde nici nu iti inchipui. Te-ai naruit apoi - te vedeam de la balcon - intr-un ocean de mucenici perplecsi, totusi, in fata importantei timpurilor noastre. Posac, stateam cu tigara neaprinsa in gura, ca un gugustiuc ce si-a uitat brusc partitura. Dar sa stii, te-am vazut.

(Paris, iunie 2009)

Read more...

Ciulama de post


2 perdele trase, 1 canita de magiun de ochi albastri, 1 ploaie urita de toamna, 28 de margele colorate, 2 fire de par alb, 1 kg de emotii de primavara, pescarusi dupa gust.

Perdele se amesteca cu margelele pe podea pina se desprind culorile, care se gusta cu degetul. Ploaia se taie marunt cu un cutit bine ascutit in zeama de flori de portocali (se gasesc la magazinele cu acoperis de trestie) si se amesteca cu culorile margelelor, dupa care se toarna emotiile, in cantitati mici sau mari, dupa preferinte. Firele albe se infasoara pe degetele cu care se mingiie magiunul de ochi, pina cind albastrul devine violet. Se da la foc mic, pina ajung la clocot si se toarna peste emotii. Se adauga pescarusii, cu discretie.


Moi et le village, Marc Chagall

Read more...

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP