M-am decis ieri să-mi spăl promisiunile. Le-am sortat după culori, respectate și nerespectate. Am verificat mai întîi cu grijă să văd dacă nu cumva au rămas oarece flori presate prin buzunare, și le-am aruncat în mașina de spălat. M-am uitat îndelung prin fereastra rotundă cum se învîrt: nimic spectaculos, rațiunea lor era hazardul. Pe cele delicate le-am spălat de mînă, pe dos, evident. Cum era nițel vînt de toamnă tîrzie, dar cu soare, le-am scos afară și le-am întins pe sfoară. Una cîte una, de se mirau vecinii: Ce promisiuni albastre ai, nea Samuel! Da.

Read more...

Au apărut gloanțele biodegradabile. Nu-i așa că e o veste absolut exemplară? Pe țeava invențiilor se mai găsesc coșciugele reutilizabile și praful în ochi de sticlă. Dacă mi-ar cere cineva să fac un wishlist despre ce aș mai vrea să se inventeze, printre favoritele mele ar fi ciorba de turtă, complotul de cireșe, protezele pentru necunoscuți, ferparele ciobănești și candelavrele. Sau candelarvele.

Altfel, vă urez gripă plăcută!

Read more...

Mignonne, allons voir si la rose

După cum vezi, orașul șuieră undeva departe, coclit de accidente și nefericiri și de turturele care nu-și mai amintesc drumul către casă. Am deschis și am închis milioane de uși în viața asta a mea, una în plus n-ar mai însemna mare lucru. Poate că e, totuși, un pic cam tîrziu, deși consolatorul suprem ar spune că nu e. Stai nițel, să-mi termin țigara, că e păcat s-o arunc, abia am tras cîteva fumuri. Plus că ar fi păcat s-o arunc aici, pe jos, pe asfaltul ăsta cald. Simți cum tremur? Nu, nu mi-e frig. Cum ziceam, ușile încep să se deschidă de cum ți s-a născut în minte dorința de a le deschide. Să știi, nu mint, nu e magie. Magie e doar tinerețea. Dacă vrei, deschidem împreună ușa aia de acolo și ne precipităm amîndoi în nori, departe de turturele astea idioate care nu-și găsesc drumurile.

Read more...

Read more...

Stăteam cu amicii mei la o bere și ne explicam unii altora diverse acțiuni colaterale cu care ne ocupaserăm viețile în zilele precedente. Eram deja după cîteva beri solicitante, delicate în anumite privințe, cînd am simțit un nor lipicios ca un bandaj, iar mîinile mi se înălțau fără control. Întîi mîinile, apoi tot trupul. Cred că tocmai ieșeam din context. Cînd am ajuns la o oarecare înalțime, i-am simțit pe amici cum mă prind de picioare și mă trag înapoi, pe jumătate paralizat îi simțeam totuși cum se screm, trăgeau tare, cred că le era greu. Frînturi din țipetele lor de panică ajungeau la mine și îmi dădeau seama că încercau să se organizeze, urletele lor oscilau de la dispreț și disperare pînă la satisfație, în funcție de cum evoluau lucrurile, de bună seamă. N-a durat foarte mult, cred, dacă ar fi fost să te uiți la ceas, însă pe mine experiența mă istovise. Cînd am deschis ochii, lumina roșiatică ce venea dintr-un colț aproape că mă orbea. Reușisem, reușiseră. Eram complet reintrat în context. Mi-am luat paltonul, i-am salutat și am plecat: "Pe duminica viitoare!"

Read more...

Era pe vremea cind spoream diminetile cu amurgul zilelor trecute, lungi zile de pietoni pe sub copaci cu frunze verzi verzi verzi. Cind deschideam obloanele pe la ora zece si mirosul de soare copt patrundea brusc si brutal pina in adincimile tablourilor noastre albastre si in praful mindru de pe dulapuri. Iti numaram atent toate firele de par din sprincene, tacut, cu aripile impreunate pe piept, fragede, fermecate de dansurile abia incheiate. Ne prefaceam apoi amindoi in aparente telurice, ne incheiam la sireturi si ne luam inimile de pe lavita unde ramasesera de seara. Ne pieptanam reciproc si ne stropeam chipurile cu apa din galeata, ne ascundeam urmele in parchet si plecam, minati de una, de alta. Era august tirziu in anul acela cind, intr-o dimineata la fel de tirzie, din prea multa iubire, sau poate doar pentru ca iti era la indemina, ai luat amindoua inimile de pe lavita. A mea ai scapat-o din prea multa iubire sau doar pentru ca iti era la indemina si s-a spart. Am stat s-o lipim, ne atirnau de aripi bucatile ei laptoase. Au ramas frinturi ascunse in parchet si, poate, in scrumiere. Ai murit intre timp, insa, sa stii, inca n-am regasit toate bucatile pierdute in dimineata aia in care soarele trecea prin copacii cu frunze verzi verzi verzi pina in tablourile albastre.

Read more...

Nu mă mai lupt cu stareța dimineților: ești ceea ce vreau eu să fii. Ochiul meu drept te desface, în fiecare dimineață, în molecule pe care le remodelează și le reprotrivește strident, după logica lui. Ochiul meu drept mi-a pus probleme și gînduri de cînd ne știm. Tu, comoară urcată pe stînci încă dinainte de a ne naște, eu, cu umbrelă și adus de spate, cînd sînt calde zilele de toamnă, te dobor cu ochiul meu drept, drept în fața mea, în mijlocul drumul, în praf. Îți pun mîna pe creștet, domoală și tandră, însă prin ochiul meu drept speranțele poartă fuste colorate și cercei lungi. Știi, chiar și cînd facem focul, ochiul meu drept simte flăcările înainte de a aprinde primul chibrit - așa e el, nerăbdător. Îl simt cum își face loc în mine, ochiul meu drept, se instalează sistematic, și-a adus patrafir și stă în față, cu fața spre mine. Mă întreb dacă mă vede cu ochi buni. Pentru că ochiul meu drept deseori nu e drept.

Read more...

Stromajer

Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer Stromajer

Read more...

Promo: Konak Vukasinovic

În 24 iunie 2009, seara, către 11, am ajuns la Belgrad. Nu mai fusesem niciodată acolo. Căutam konakul Vukasinovic, în cartierul Mali Mokri Lug. Cum ajungi în centru, nu trebuie decît să cauți Bulevar Kralja Aleksandra și s-o ții tot înainte, cam douăzeci de minute, pînă la o benzinărie al cărei nume nu mi-l amintesc acum, iar acolo o cotești la dreapta, oprești mașina și întrebi un cetățean cu sacoșă maro. El te va îndruma exact. Poți și să nu întrebi, că oricum strada te duce exact la konak, însă, din precauție, e bine să o faci. Dacă ajungi seara, ca mine, restaurantul e închis, însă poți cere, totuși, un Jack Daniels. O să ți se răspundă că nu este și o să ți se ofere, în schimb, niște rakia. De asemenea, dacă ți se întîmplă să rămîi fără țigări în mijlocul celui de-al treilea pahar, gazda o să-ți ofere țigări slim, sîrbești, însă nu te îngrijora: la al treilea pahar de rakia toate obiectele ți se par enorme. Sentimentul de enorm o să îți rămînă în suflet și cînd te duci în cameră, să te culci, ba chiar și a doua zi dimineața cînd, la o cafea mustind de gust, te uiți sîrbește la televizor și te cauți prin buzunare măcar de un breloc pe care să-l lași cadou, căci gazda a primit brusc chip de prieten. Așa că, chiar dacă n-aveți treburi prin Belgrad, mergeți măcar să vedeți că n-am mințit.



(În Serbia, pe dreapta)

(Tot în Serbia, tot pe dreapta)

(În Serbia, pe perete)

Read more...

nu vreau să-ți omor privirea cu cîrlige de rufe sidefii părul să nu ți-l ofilesc cu rutină de cretă picioarele mă dor de la visele lungi carul mare miroase a mure nu vreau să-ți strivesc mîna întinsă în roșu soarele e greu pentru mine acum mîna întinsă nu mă ajunge am pornit în pădure desculț și mirat să-ți adun muzici bizare s-au dus turturelele în norii vecini drept înainte e batrînețea stropesc petalele verzi cu licoare întinde iar mîna iaca îți dau o floare

Read more...